ANSAMBLUL MĂNĂSTIRII HUREZI

Lista 1955: – 2075;

Lista 1991 – 1992: 39B0286;

Lista 2015: VL-II-a-A-09894.

Localizare: Strada Mănăstirii nr. 164, 164 A, 164 B, oraș Horezu, sat aparținător Romanii de Jos. Datare: 1690 – 1709. Categorie valorică A – UNESCO (1993).

https://whc.unesco.org/en/list/597/

În localitatea Horezu se află unicul monument înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO de la sud de Carpaţi: Mănăstirea Hurezi. Complexul mănăstiresc, înscris în lista patrimoniului universal din anul 1993 (prin decizia 17COM XI/1993, sub criteriul II, primind numărul de identificare 597), a fost ctitorit de Sfântul Constantin Brâncoveanu.

Domnitorul a cumpărat satul şi moşia Hurezului pe vremea când era mare spătar, în anul 1685, pentru a zidi aici, la poalele codrilor un loc de închinare şi de odihnă veşnică. Aşa cum ne arată cronica lui Radu Greceanu, în vara anului 1690, la doi ani de la urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, „s-au apucat Măria sa de Mănăstirea Hurezi, cu multă osârdie şi cheltuială, ispravnic trimiţând pe Pârvul Cantacuzino, vel stolnic”.

Lucrările la zidirea întregului aşezământ monastic au început în anul 1690 și s-au încheiat în anul 1697. Domnitorul a avut o echipă formată din cei mai pricepuţi meşteri din acea vreme: vătaful de zidari Manole, Vucaşin Caragea pietrarul şi Istrate lemnarul, aflaţi şi ei pe fresca de la Hurezi.

Constantin vodă Brâncoveanu şi fii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache Văcărescu au fost canonizaţi la 20 iunie 1992 prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Voinţa sa a fost să îşi doarmă somnul de veci la Mănăstirea Hurezi unde sarcofagul îl aşteaptă gol de trei secole.

Lucrările de restaurare cele mai importante ale ansamblului arhitectonic de la Hurezi s-au desfăşurat în perioada 1960-1972, de către Direcţia Monumentelor Istorice, proiectantul general al lucrărilor fiind arhitectul Ştefan Balş, iar şeful de şantier, Dan Lotru. Aceste lucrări au redat ansamblului forma sa originară. Între anii 1992-2004, au fost realizate lucrări de consolidare la biserica mare (proiectant general, arh. Virgil Polizu), a fost restaurată pictura din biserica mare (pictor restaurator, Teodora Ianculescu-Spătaru) şi ansamblul iconostasului bisericii mari (restaurator, Ioan Sfrijan).

La trei secole de la martiriul Sfinților Brâncoveni, complexul monahal de la Hurezi a primit lumina preînnoirii. A fost restaurată biserica mare și a fost refăcută colecţia muzeală de bază, cu sprijinul Institutului Naţional al Patrimoniului. Racla cu Sfintele Moaşte a poposit, în zilele de 11-12 octombrie 2014, la Sfânta Mănăstire Hurezi. O părticică din Sfintele Moaşte ale domnitorului-martir a rămas pentru veșnicie la ctitoria de la Hurezi.

• Biserica mare, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”

Lista 2015: VL-II-a-A-09894.01

Localizare: oraș Horezu, sat aparținător Romanii de Jos.

Datare: (1690 – 1694). Categorie valorică A – UNESCO (1993).

Cunună a stilului brâncovenesc şi unul din cele mai impresionante monumente istorice din patrimoniul universal, de proporţii impunătoare, biserica cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” construită în plan treflat, cu turle pe naos şi pronaos înmănunchează în mod fericit toate caracteristicile fundamentale ale stilului ce va purta numele lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a avut o echipă formată din cei mai pricepuţi meşteri din acea vreme: vătaful de zidari Manole, Vucaşin Caragea pietrarul şi Istrate lemnarul, aflaţi şi ei pe fresca de la Hurezi. Biserica are planul triconc, cu două turle poligonale pe naos şi pronaosul lărgit faţă de tipul clasic al triconcului. Elementul specific îl constituie pridvorul sprijinit de 10 coloane de piatră, cu bazele şi capitelurile sculptate şi baldachinul care acoperă treptele de acces în pridvor.

La 8 septembrie 1693, biserica era târnosită în prezenţa lui Constantin Brâncoveanu, a mitropolitului Teodosie, a lui Ioan arhimandritul, primul egumen al mănăstirii, a clerului şi a tot poporul, aşa cum este consemnat şi în însemnările de taină ale domnitorului. Stilul picturii brâncoveneşti s-a cristalizat la Hurezi, prin activitatea echipei de zugravi formată din Constantinos, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe, Ioachim, care au decorat, între 1692-1694, biserica mare. Pictura bisericii, cel mai important şi original ansamblu realizat de zugravul Constantinos, cel care a transpus în mod impresionant în fresca lui o galerie istorică de portrete reprezentând Brâncovenii, Basarabii şi Cantacuzinii, a fost terminată abia un an mai târziu. Iconostasul din lemn de tei, din 1694, sculptat şi aurit, este o inegalabilă realizare a artei brâncoveneşti. Icoanele care îl împodobesc fac parte din tezaurul naţional. Între elementele artistice integrate monumentului trebuie remarcat portalul sculptat în marmură, având deasupra pisania şi două steme heraldice (corbul Ţării Româneşti şi vulturul bicefal de tradiţie bizantină).

• Clădirile din incinta Mănăstirii:

Paraclisul cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” (1696-1697) – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.02 –, destinat nevoilor de rugăciune şi reculegere ale domnitorului şi ale familiei sale şi care dă o notă de pitoresc curţii, este înălţat deasupa corpului de chilii de pe latura de sud, după model athonit, urmând axa longitudinală a bisericii mari. Are planul simplu, dreptunghiular, cu absida altarului poligonală şi turla, tot poligonală, înălţată pe o bază cubică. Pe latura de vest este deschis printr-un pridvor sprijinit pe coloane de piatră. A fost pictat de Preda şi Marin, în anii 1696 – 1697. Iconostasul sculptat în lemn de tei aurit este împodobit cu icoane de tezaur.

Palatul domnesc (1692-1697) – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.03 – ocupă latura de sud a incintei a I-a şi cuprinde sala gărzilor, sala de consiliu, locuinţa propriu-zisă şi biblioteca. Comunicarea între acestea se realizează prin foişoare deschise, cu arcade. Reşedinţa domnească, concepută pentru o şedere prelungită, are încăperi spaţioase, aerisite, dominate de cupole largi, sprijinite pe stâlpi de piatră. În timp a suferit modificări şi utilizări improprii care au fost înlăturate printr-o responsabilă şi competentă restaurare, iar actualmente, sălile principale găzduiesc preţioasa colecţie muzeală a mănăstirii. În anul 2018 au fost avizate lucrări de conservare-restaurare a pivnițelor Palatului Domnesc. De asemenea, în anul 2017 au fost avizate lucrări de conservare restaurare a componentelor artistice din piatră la Palatul Domnesc.

Foişorul lui Dionisie (1752-1753, ref. 1872) – cod:VL-II-m-A-09894.09, amplasat pe latura de vest a chiliilor, către extremitatea sudică, a fost construit în 1752-1753 de egumenul Dionisie Bălăcescu. Este decorat cu coloane şi balustrade sculptate în piatră de Iosif pietrarul, bogat ornamentate cu motive vegetale, o adevărată dantelărie în piatră, în care sunt încastrate însemne heraldice. În 1872 a fost dărâmat și refăcut din temelii de antreprenorul Pomerantz, care i-a păstrat doar elementele vechi din piatră. În vara anului 2019 au fost făcute lucrări de restaurare a componentelor artistice avizate de Ministerul Culturii la Foişorul lui Dionisie şi la refacerea pavajului aleii din jur.

Reședința voievodală (actualul Muzeu al mănăstirii) (…….) – cod:VL-II-m-A-09894.09 – aflat în fosta reşedinţă domnească, la etaj, conţine numeroase piese de artă medievală, exemplare de documente şi cărţi vechi, ţesături şi broderii, obiecte de artă brâncovenească pictate pe lemn, candele, ţesături şi broderii, obiecte bisericeşti din secolele XVI-XIX.

Biblioteca Sfântului Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a înfiinţat în anul 1708, vestita bibliotecă, umanistă, unică în Europa de sud-est la începutul secolului al XVIII-lea, rămasă peste veacuri sub denumirea de Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu. Ea se află pe latura sudică, la capătul opus al incintei, în încăperile de la etaj şi cuprindea cronici bizantine şi, probabil, şi a lui Constantin Stolnicul Cantacuzino. Marea majoritate a cărţilor aces­tei biblioteci, al căror fond valoros de lucrări a atras, în special în se­colul al XIX-len, numeroşi cercetă­tori, au fost donate de voievodul muntean. Între autori figura Herodot, Hesiod, Euripide, Aristofan, Arhimedc, Ana Comnena, Constantin Vtanasses şi alţii, ale căror lucrări se refereau la probleme de istorie, literatură, filo­zofie, drept ş.a. Din totalul de 382 de volume consemnate în două cataloage, unul alcătuit în 1791 şi altul în 1804, cea mai mare parte, 115, erau scrise în limba română, 110 în limba greacă, 39 în slavonă etc. În această bibliotecă s-au găsit şi calendarele brâncoveneşti din anii 1693, 1699, 1701 şi 1703.

Trapeza (1705-1706) – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.04 – mănăstrii a fost construită în 1705-1706, de arhimandritul Ioan, egumenul mănăstirii. Este situată sub Paraclis, unde iniţial exista trecerea din curtea mănăstirii spre grădina exterioară. Are planul dreptunghiular, iar bolta, o calotă semisferică se descarcă prin pandantivi pe arcuri scunde. Pictura are ca notă particulară realizarea amplă a temei Arborelui lui Iesei.

Turnul – clopotniţă (1696) – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.06 –,, înalt de 25 de metri, sub care se află poarta de acces în mănăstire, ghintuită de arhimandritul Ioan (1700), este situat pe latura de sud, în poziţie centrală. Adăposteşte cele patru clopote, având greutatea între 300 şi 1000 de kg, cu care Constantin Brâncoveanu şi-a înzestrat măreaţa lui ctitorie.

Corpurile de chilii (1692-1697) – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.06 –, ridicate pe două nivele au camerele de la etajul superior boltite. Între încăperile destinate monahiilor se comunică prin galerii boltite, sprijinite spre curtea mănăstirii pe coloane de piatră unite între ele prin arcade. Accesul la catul de sus se face prin intermediul foişoarelor distribuite pe toate cele trei laturi ale corpului de chilii.

Cuhnia brâncovenească (bucătăria) situată în colţul de nord-vest al corpului de chilii se remarcă prin lucrarea meşteşugită a bolţilor suprapuse în trei registre ce se îngustează pe măsură ce se înalţă către hornul central, dând întregii structuri forma de trompă conică.

Latura de est a incintei a I-a este mărginită de zidul de incintă – cod:VL-II-m-A-09894.07, înalt de 6-7 metri, acoperit cu olane.

Fântâna brâncovenească – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.08 (sec. XVII); este acoperită de un mic pavilion cu bolta în calotă, sprijinit pe patru stâlpi de piatră. În incinta a II-a, lângă aleea de acces în mănăstire, în dreapta clopotniţei se află Fântâna lui Hrisant construită în 1838.

Pivniţele mănăstirii, situate sub Palatul Domnesc, foarte mari, au un sistem amplu de bolţi în calotă, susţinute pe stâlpi masivi de piatră şi arce de cărămidă.

Hambarul Arhimandritului Ioan – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.10 și Turnul Incintei Fortificate – LMI 2015: VL-II-m-A-09894.11 – au fost clasate în anul 2016 în Lista Monumentelor Istorice conform Ordinului Ministerului Culturii nr. 2414/25.05.2016.

În anul 2021 s-au avizat lucrări de restaurare, conservare și punere în valoare a Ansamblului monastic Hurezi – asanarea Incintei Fortificate, dren nord și est.

• ANSAMBLUL BOLNIŢEI MĂNĂSTIRII HUREZI

Lista 2015: VL-II-a-A-09895.

Datare: 1696.

Ctitor: Doamna Marica Brâncoveanu, soţia voievodului Constantin Brâncoveanu.

Biserica-bolniţă “Adormirea Maicii Domnului” – cod:VL-II-m-A-09895.01; Ruinele bolniţei – cod:VL-II-m-A-09895.02; Foişor – cod:VL-II-m-A-09895.03.

Bolnița este situată la est de incinta principală a Mănăstirii Hurezi și a fost finalizată la 20 septembrie 1696, așa cum arată pisania din piatră aflată deasupra intrării în biserică: „Râvnind și urmând în toate bunele fapte și blagocestevia, Maria, luminata Doamnă, preînălțat soțul său, Io Constandin Băsărab Voevod, și precum și domnul ei, biserica cea mare, în cinstea marilor Împărați și Sfinți Constandin și Elena, den temelie o au râdicat și o au înfrumusețat, așa și măria ei, în slava de Dumnezeu Născătoarei Fecioare și stăpânii noastre, au zidit această sfântă beserecuce, bolniță făcând-o ca în veci bună pomenire stremoșilor, moșilor și părinților lor să râmâie și a lor nemort nume, isprăvind-o la al optulea an al domniii lor, la leatu de la zidirea lumii 7205 [1696], meseța septevrie, 20 dni.“

Ansamblul se compune din: Biserica-bolniţă “Adormirea Maicii Domnului”, Ruinele chiliilor bolniţei și Foişorul cu cei doisprezece stâlpi de piatră şi pivniţă dedesubt. La construcția Bolniței au lucrat tot pricepuţii meşteri care ridicaseră și biserica mare: vătaful de zidari Manole, Vucaşin Caragea pietrarul şi Istrate lemnarul. După finalizarea bisericii, Maria Doamna i-a adus pe zugravii Preda şi Nicolae ca să împodobească lăcașul cu frumoase picturi executate în tehnica al fresco. Pictorii sunt consemnați în pisania din naos și la proscomidie, ispravnicul acestei lucrări fiind Ioan arhimandritul. Pictarea sfântului lăcaș s-a terminat la 31 mai 1699, conform pisaniei din naos, pe partea de vest, deasupra ușii: „[…]această sfântă și dumnezeiască biserică, ca o mireasă împodobită, precum pe din afară, așa și cu de toate podoabele înpodobită și pe din lăuntru[…], s-au zugrăvit la leat 7207 [1699], Mai 31dni, ispravnic fiind chir Ioan arhimandrit, egumen. Eu am scris, mâna greșitului Preda i Nicola zugrafi. Efrem“.

Portretele ctitorilor sunt pictate în pronaos, pe partea de vest. Constantin Brâncoveanu și Maria Doamna, aflați în stânga, țin în mâini chivotul bisericii-bolniță. În partea dreaptă sunt zugrăviți Antonie Vodă din Popești și boierul Neagu (bunicul și tatăl Doamnei Maria).

La ansamblul Bolniţei sunt în desfășurare lucrări de restaurare-consolidare a bisericii, precum şi de restaurare, consolidare şi protecţie climaterică la ruinele de pe partea de nord. Proiectul care prevede lucrări de conservare, restaurare la componentele artistice de la Biserica Bolniței și de la Foișor a fost avizat în anul 2019. La finalizarea acestor lucrări, monumentul va fi marcat conform Ordinului Ministrului Culturii cu nr. 2815 din 2014, cu însemnul distinctiv care indică un obiectiv protejat potrivit legislaţiei internaţionale UNESCO.

• ANSAMBLUL SCHITULUI “SFINŢII APOSTOLI”

Lista 2015: VL-II-a-A-09899.

Localizare: oraş Horezu, sat aparţinător Romanii de Jos

Datare: 1698. Categorie valorică A.

Ctitor: arhimandritul Ioan, egumenul Mănăstirii Hurezi, cu ajutorul financiar al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Ansamblul ctitorit de arhimandritul Ioan, egumenul Mănăstirii Hurezi, cu ajutorul financiar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, la anul 1698, se află la 500 de metri, spre dealul din nord şi se compune din: Biserica “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Chilii și Zidul de incintă. Biserica schitului, bine proporţionată şi sobră, are un mic pridvor deschis sprijinit pe doi stâlpi de piatră, pronaosul dreptunghiular, despărţit de naos prin trei arce trilobate sprijinite pe stâlpi. Pictura a fost realizată în anul 1700 de ierodiaconii Iosif şi Ioan. Aici se pot vedea portretele Sf. Brâncoveanu, Mitr. Teodosie şi arhim. Ioan.

• ANSAMBLUL SCHITULUI “SFÂNTUL ŞTEFAN”

Lista 2015: VL-II-a-A-09896.

Localizare: oraş Horezu, sat aparţinător Romanii de Jos Datare: 1703. Categorie valorică A.

Ctitor: Ştefan, al doilea fiu al domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Ansamblul se compune din: Biserica „Sfântul Ştefan” şi Chilii.

Este amplasat la aproximativ 1 kilometru spre vest de mănăstire într-o poiană ascunsă dincolo de pârâul care curge printre copacii vechi de ani. Are planul trilobat cu turla poligonală deasupra naosului. La începutul secolului a XX-lea, schitul era în ruină. A fost restaurat şi reintrodus în cult în anul 1945. Acest schit a fost construit în anul 1703, de către Sfântul Ştefan Brâncoveanu, fiul cel mare al voievodului Constantin Brancoveanu. În tabloul votiv, Sfantul Ștefan Brâncoveanu apare înfăţişat alături de tatăl său, Constantin. Merită amintit şi chipul doamnei Marica zugrăvit aici, unul dintre cele mai expresive şi pline de rafinament din epocă. Spre deosebire de celelalte lăcaşuri de cult de la Hurezi, acesta nu are pridvor, creştinul intrând direct în pronaos. Până astăzi s-a păstrat decât biserica brâncovenească, zugrăvită în frescă, de către zugravii Andrei, Istrate şi Hranite. La rândul lor, clopotniţa, zidul împrejmuitor prevăzut cu contraforţi şi celelalte clădiri nu s-u mai păstrat. Sfântul Ştefan Brâncoveanu este zugrăvit atât în ctitoria sa, cat şi în biserica mare, împreună cu familia şi neamul său.

• RUINELE SCHITULUI “SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL“

Lista 2015: VL-II-m-B-09893.

Localizare: oraş Horezu, sat aparţinător Romanii de Sus. Datare: ante 1682, ref. 1708 – 1709. Categorie valorică B.

Schitul aflat într-o poiană pe marginea râului Romani (Romanii de Sus), a fost ctitoria lui Eremia (Irimia) monahul, fostul armaș Ilie din Slătioara, înainte de anul 1682, care mai apoi a fost închinat Mănăstirii Hurezi, la 26 mai 1695. A fost refăcut între anii 1708 – 1709. În anul 1823 biserica era încă în fiinţă şi fusese restaurată de curând de arhim. Ioan, egumenul Mănăstirii Hurezi. La schitul Sfântul Ioan a activat şi o şcoală de copişti de manuscrise.

DIRECTOR EXECUTIV AL DIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU CULTURĂ VÂLCEA

Prof. dr. Florin EPURE